Zâmbește

„Dragostea – iluzia este că o întâlneşti, când, de fapt, se învaţă. Şi se înşală cel ce rătăceşte prin viaţă, pentru a fi cucerit, cunoscând prin scurte fioruri gustul tumultului inimii şi visând să întâlnească marea febră ce-l va încinge pentru totdeauna, deşi ea nu este, în slăbiciunea inimii şi nimicnicia colinei pe care-a învins-o, decât o deşeartă victorie a inimii sale.

De asemenea, nu te odihneşti în dragoste, dacă ea nu se transformă din zi în zi, ca în maternitate. Dar tu vrei să te aşezi în gondola ta şi să devii cântec de gondolier pentru totdeauna. Şi te înseli. Căci nu are semnificaţie ceea ce nu e în ascensiune sau trecere. Iar dacă te opreşti, nu vei găsi decât plictiseala, căci priveliştea nu mai are nimic să-ţi spună.”
Antoine de Saint-Exupéry

Despre dragoste s-au spus şi se vor mai spune multe, dar câţi dintre noi o cunoaştem cu adevărat? Câţi am trecut proba timpului? Câţi mai avem fluturi în stomac după 5, după 10, după 20 ani?

Dragostea este ceea ce dăm, nu ceea ce primim. Dragostea e acel vis pe care noi îl facem să devină realitate pentru celălalt. Dragostea înseamnă să ai curaj, să crezi în lucruri care nu se văd şi care sfidează realitatea. Iar parte frumoasă este că dragostea nu rămâne niciodată datoare, pentru că tot ce dai se va întoarce la tine într-o zi… poate chiar azi, poate mâine… Eu cred că secretul este să iubeşti total, până la capăt, chiar dacă uneori dragostea nu este sinonimă cu fericirea, chiar dacă pe drum sunt şi lacrimi…

Mi se intampla destul de des ca atunci cand sunt pe strada si intalnesc o alta persoana (pe care poate nu am mai vazut-o niciodata), sa imi zambeasca si chiar sa ma salute. Raspund in aceeasi maniera si fiecare isi continua drumul. La inceput mi s-a parut ciudat, chiar m-am simtit stanjenit, nestiind cum sa reactionez. De cateva ori chiar am intors capul discret ca sa ma asigur ca acel zambet imi era adresat mie si nu altei persoane ce venea din spate. Acum acel zambet mi se pare firesc, natural si imi transmite o stare de bine.

In relatia cu alte persoane acceptarea joaca un rol foarte important. Acceptarea este una din cele mai adanci dorinte ale omului. Cand venim pe lume cel mai mult ne dorim ca sa fim acceptati de parinti si sa fim iubiti neconditionat. Cand crestem avem nevoie in continuare de aceasta dragoste si acceptare. O metoda foarte simpla prin care poti fi acceptat este zambetul. Cand zambesti unei persoane exprimi acceptare. De fapt, studiile in domeniul psihologiei interpersonale, sugereaza ca atunci cand doi oameni se intalnesc pentru prima data, si chiar si la urmatoarele intalniri, primul lucru care are loc este o relatie de acceptare sau neacceptare. Este transmisa prin limbajul corporal, prin expresiile fetei, prin tonul vocii, dar pana ca relatia sa fie stabilita, nu are loc nici o alta comunicare, iar tu poti initia aceasta relatie foarte simplu printr-un zambet si o acceptare neconditionata a celeilalte persoane, indiferent cine ar fi ea.

In legatura cu zambetul s-a facut un studiu interesant, care arata ca atunci cand zambesti, nu faci doar ca persoana cu care vorbesti sa se simta pozitiv, dar zambetul, efortul de a zambi, declanseaza endorfinele din creier si iti ofera o stare generala de bine. Chiar si un zambet nesincer este mai bun decat o incruntatura sincera. Asadar zambeste, forteaza-te sa zambesti, si vei descoperi ca o sa te simti ca atunci cand zambesti doar prin a-ti face un obicei de a zambi altor oameni.

26 decembrie 2010 – scris de Antonio Roman